Sunt Lorena Constantinescu, am 35 de ani și, din 2008, sunt profesor de limba engleză la Colegiul Național “Traian Lalescu”.
Predau la ciclul primar, gimnazial și liceal, și, am întalnit, în acești ani, fenomenul bullying. Indiferent de vârstă, copiii confruntați cu acest fenomen sunt marcați și merită tot sprijinul nostru.
Acesta este motivul pentru care îmi doresc să aflu cât mai multe detalii despre subiect, să cunosc felul în care colegi din alte țări au combătut fenomenul, pentru a-i putea ajuta pe elevi să se integreze în grupul din care fac parte.
Ce este bullyingul?
Conform publicatiilor de specialitate, putem defini Bullying-ul ca un comportament ostil/ de excludere si de luare in deradere a cuiva, de umilire. Termenul poate fi asociat cu notiunea de intimidare, terorizare, brutalizare. Acest fenomen are trei trasaturi: e intentionat, repetat si dezechilibrat ca raport de forte, el apare la toate varstele, iar ‘agresorul’ si ‘cel agresat’ provin din diverse medii familiare sau educative, fara a exista un tipar fix care sa ne permita sa depistam inclinatiile care vor duce la aparitia situatiilor conflictuale.
Fenomenul ‘bullying’ este tot mai raspandit in scolile noastre. Potrivit unui studiu „Salvati Copiii”, in scolile romanesti, 3 din 10 copii sunt amenintati cu bataia de colegi. Acestea sunt cazurile clare, insa jignirile si umilinta, tratarea cu superioritate sunt mult mai raspandite si nu de putine ori, ignorate. Din pacate, intreaga perceptie a individului poate fi alterata dupa ce trece printr-o experienta de injosire. Urmarile ii pot stirbi increderea in sine, pana la punctul in care individul devine retras, refuza sa mai vina la scoala, si chiar se auto-exclude din viata sociala, astfel afectandu-l o viata intreaga.
Consider ca e datoria noastra, ca profesori, sa identificam corect aceste situatii problematice si sa facem tot ce tine de noi pentru a elimina violenta si agresiunea in relatiile dintre elevi, si totodata, si pentru a dezvolta o atitudine empatica intre acestia. Abuzul emotional si fizic poate trece de multe ori neobservat, deoarece persoana care este agresata este de obicei timida si mai putin comunicativa. Acesti copii vulnerabili, care nu se pot apara singuri, ascund intamplarile negative, sperand sa nu fie stigmatizati si de ceilalti colegi si pentru a nu provoca in vreun fel repetarea agresiunii.
Un regulament strict, neflexibil, la nivel de scoala ar putea opri acest fenomen din fasa. Consider ca e important sa nu intoarcem capul, si sa discutam deschis abaterile pe care le sesizam, pentru ca intreaga audienta (clasa de elevi) sa inteleaga totala intoleranta fata de gesturile ce pot avea efecte nocive asupra dezvoltarii emotionale a elevilor. Totodata, desi abordatea trebuie sa fie ferma, modalitatea in care are loc, trebuie sa fie una sensibila. Profesorii trebuie sa poarte discutii cu parintii, pentru a intelege cauzele comportamentului acestora si a incerca sa cream un mediu deschis, sigur care sa il ajute pe copilul care cauzeaza conflictul sa inceteze.
Exista o campanie UNICEF “Esti erou in curtea scolii cand opresti violenta verbala’. Este un mesaj clar, insotit de un afis/ poster pe masura, care promoveaza elevii ‘eroi’, care ii opresc pe agresori, fiind astfel mult mai puternici decat ei. Este genul de mesaj pe care trebuie sa il insuflam generatiilor pe care le intalnim, este o campanie ce poate fi personalizata in fiecare scoala, ce trebuie sa ii implice pe elevii populari, care sa o raspandeasca si , cel mai important, ce le ofera glas celor tematori. Cu siguranta, printr-o mai mare implicare a noastra, a profesorilor, putem sa ii ajutam pe elevii nostri sa devina amici, sa invete sa comunice si sa se respecte.
