Inteligența Emoțională

Cu toții știm ce înseamnă să fii inteligent, cu asta ne ocupam zi de zi, măsurand, comparând și încercând să dezvoltăm această calitate a copiilor cu care lucrăm. Credem, și pe bună dreptate că inteligența este capacitatea de a face conexiuni între informatiile înmagazinate în memorie, de a le ordona eficient, de a fi rațional, cu mintea clară și nu în ultimul rând de a putea obține rezultate bune la școală. Deși lucrurile acestea sunt incontestabil valabile și adevărate, cum se face că premianții claselor noastre nu sunt întotdeauna și cei mai adaptabili dinte copii sau cei mai apreciați de către colegii lor. Ba mai mult aceștia nu ajung mereu oameni de succes după ce își încheie activitatea școlară iar pe cei pe care i-am plasat pe o poziție mai modestă pe scara noastră de măsură se dovedesc a fi capabili de un potențial pe care noi, profesorii uneori nici nu l-am bănuit?

Lucruri stau în felul acesta deoarece pâna nu de mult exista un singur mod de a masura inteligența unei persoane, anume coeficientul de inteligenta sau IQ. Contestat de foarte mulți dar acceptat în cele din urmă în comunitatea academică și nu numai, moștenirea genetică combinată cu rezultatele obținute la anumite tipuri de teste de imaginatie, creativitate, rapiditate etc. situau o persoana pe o scala care ii masura nivelul de inteligență. Dar aceasta s-a dovedit a nu fi suficient, după cum cei mai mulți dintre noi au constatat deja. Unul dintre primii care teoretizat această idee, aceea că inteligența noastră în ansamblul său nu poate fi măsurată într-un mod atât de simplist este psihologul american Howard Gardner, autorul deja faimoasei teorii a inteligențelor multiple. Gardner spune că nu doar abilitățile logico-matematice sau cele lingvistice sunt importante în dezvoltarea noastră ca indivizi, ci în egală masură capacitatea de a ne cunoaște sentimentele, de a le gestiona corect dar și de a relaționa cu ceilalți, de a le cunoaște emoțiile și de a ști cum să reacționăm corect la acestea, adică inteligența noastră intra și interpersonală.

După Gardner, Daniel Goleman, profesor la Harvard, specialist în științe comportametale și psihologie clinică, aducea în discutie în anul 1995 o nouă idee pornind de la întrebarea de ce unii oameni, cu scor modest la testele IQ reușeau să exceleze în anumite domenii în detrimentul celor mai bine pozitionati pe scala inteligenței și propune termenul de inteligență emoțională pe care îl discută pe larg în cartea cu acelașii titlu. Au urmat apoi o serie de numeroase studii si cercetari care au scos în evidență faptul că succesul depinde în foarte mare masură nu numai de anumite aptitudini fizice și matematice ci și de modul în care reușim să ne gestionam emoțiile. Astăzi inteligența emotională este studiată și analizată în numeroase domenii de activitate, cel mai des intalnită fiind în domeniul dezvoltării personale. Inteligența emotională este cea care te face să știi cum sa-ți gestionezi emoțiile și cum să comunici eficient cu ceilalți, în așa fel încât să-ți îndeplinești scopurile.

Cartea lui Daniel Goleman a marcat o revoluţie uluitoare în psihologie prin analiza importanţei covârşitoare a emoţiilor în dezvoltarea personalitãţii umane. Studiul său ne explică cum, atunci când ne înţelegem sentimentele, situaţia în care ne aflăm devine mai limpede. Preluând rezultatele cercetărilor asupra creierului şi comportamentului, autorul propune extinderea conceptului de inteligenţă pornind și de la faptul că acel coeficient care măsoară inteligenţa umană înnăscută denumit și IQ nu prea poate fi ameliorat pe parcursul vieţii spre deosebire de EQ, inteligența emoțională care poate fi îmbunătățită pe parcursul vieții. Goleman a deschis așadar calea unei psihologii care acordã un interes egal şi inteligenţei sentimentelor. Inteligenţa emoţională (EQ) presupune în primul rând conştientizare de sine, autodisciplină şi empatie. Ea dă seama de felul în care ne controlăm impulsurile şi sentimentele. Deşi copilăria este extrem de importantã în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale, ea poate fi îmbunătăţită şi cultivată inclusiv la vârsta adultă. La doar câțiva ani de la apariţia primei ediţii în 1995, studiul inteligenţei emoţionale a căpătat proporţiile unui domeniu ştiinţific autonom în slujba căruia lucrează un numãr impresionant de cercetători folosind cele mai avansate metode tehnologice. Astăzi inteligenţa emoţională se predă în şcoli şi universităţi, competenţele sale au devenit criterii de angajare sau de promovare în carieră, iar programele de educaţie pe baza sa au devenit punctul de plecare în politicile sociale de prevenire a îmbolnãvirilor, criminalitãţii sau violenței în școli.

Este așadar o necesitate să conștientizăm faptul că elevii noștri au nevoie de mult mai mult decât cunoștinlele pe care uneori îi forțăm să le rețină, cunoștințe care în societatea de azi reprezintă mai mult sau mai puțin o necesitate pentru cei mai mulți dintre ei. Uneori este greu să conștientizăm faptul că ei sunt un ghem de emoții puternice pe care cu greu le pot gestiona, darămite să facă față unor cerințe care le solicită doar intelectul fără a tine seama de ce se ascunde uneori în spatele aparențelor. Elevii noștri sunt de foarte multe ori setați pe o permanentă stare de avarie care le declanșează acel mecanism de apărare fight-flight determinat de reacția creierului la stimuli puternici care le permite să supraviețuiască în jungla care este uneori lumea lor. Așadar ei ori reacționează violent ori se închistează refuzând comunicarea. Acea formațiune cerebrală pe care neurocercetătorii o numesc amigdală, parte a sistemului limbic care este asociată cu nevoile primare și mai ales sentimentul de frică are în mare măsură legătură și cu stările de anxietate și de tensiune pe care le manifestăm cu toții uneori dar care sunt imposibil de gestionat de către copii și tineri. Este de aceea important să conștientizăm toate aceste aspecte care se află la baza tipurilor de comportament cu care ne confruntăm din partea elevilor noștri pentru le înțelege reacțiile uneori paradoxale dar și pentru a ne echipa corespunzător cu tehnici și metode care să răspundă nevoilor lor emoționale.

Autor: Prof. Rodica Ienciu